Paraschiv Teodora

Florile tale Își arunca petalele  Pe mine ma strâng pereții  N am loc sa mai respir

Ma doare și nimeni nu poate sa vina sa mi ia durerea De ce? De ce asa? De ce nu vezi nimic în mine?

Când îți intra cerul în plămâni Si nu mai poți sa respiri  Alveolele ti se fac nori Si se risipesc în atmosfera Incolor

Mi am lăsat semințele existentei Prin toate locurile în care am fost Ca dâra iridescentă Lăsată de melc în urma lui  Mi am ascuns sentimentele În umbra pașilor tai

Moartea- o floare din a cărei tulpina tăiată curge sânge. Curge sânge de la robinet  . Si o capela prin care - Morții se ridica la cer .

Dreq ce e o relație 2 substanțe care Se țin de mana

Dacă mi ai fi dat un trosnet de picior, l as fi ținut în brate în fiecare noapte

As vrea sa te am lângă mine și sa pot fi sigura ca vei fi aici pentru toată existenta mea

Ma zvarcolesc ca un vierme, ca un peste pe uscat

Sa iei o fărâmă de frumos și sa ți o pui în suflet 

Ce sens mai are când tot ce simt se lovește de vid și se pierde în vânt?  Ce sens mai are când tot ce scot din suflet e dărâmat și ucis cu cuțitul?

Fractal Sa rup o frantura de suflet Ar arata ca întregul

Parca ploua în casa la lumina becului Nu cred ca m ar mai surprinde Mi as lua o cafeluță  Un gând O zi din viata Un foetaj

Ce trebuie sa fac e sa ma ridic din mocirla și atat. Sa merg mai departe. Poate nu se întâmplă mereu ce vrem, dar se întâmplă ceea ce avem nevoie.  Morții nu mai învie. De parca m as fi născut intr o alta zi, intr o alta viata.  Nu: compromis, a te compromite pe tine. Aștepți. Și? Ce faci? Ce obții? Ce faci cu viata ta? Unde ajungi? Îți împlinești viata? Îți împlinești destinul?  O sa înflorești. Tot ce faci, faci pentru tine. After rain comes sun. Dacă o fi sa fie, o sa fie. Dacă nu, nu. Nu oricărui lucru care nu corespunde vieții le care o vrei si/sau stării tale de bine. Fără sa te mai compromiti. Fără sa mai ratezi oportunități și ocazii.  Lucrurile în comun sunt foarte importante. Când lucrurile devin mult mult mult mult mult prea complicate... ei bine, ce sa mai zic...  O sa infloresti. În orice loc o sa mergi, locul respectiv o sa înflorească.  Iubirea nu se cerșește. Și nici nu merge cu de a sila sau cu nehotărârea.  Mergi cât de departe e nevo...

Dacă pun soarele intr un borcan obțin o lumânare în sticla. Era acolo. Elementul din camera, am zis ca nu ma uit la el, l am acoperit cu un cearșaf, am vrut sa nu l mai vad. Cautam ceva. Era fix ceea ce cautam. Dar făcusem un compromis când am ales sa l ignor. Era acolo în tot acest timp, mereu în mintea mea, niciodată clar, dar mereu acolo. Stațiile de autobuz, oamenii, oportunitățile, călătoriile pe weekend.

Viata e trista dacă tot timpul te vezi în defensiva cu orice 

Si azi parca sunt mai departe  Si imi vine sa plâng în lift Te caut pe coridor si sper ca n ai uitat sa ții la mine Si parca am pietre noi pe suflet

Or sa vina veri Or sa vina primăveri Si or sa înflorească flori

N ai cum sa mi umpli groapa pe care mi ai lăsat o în suflet, și chiar dacă ai încerca, ești sub forma unei tumori maligne care încearcă sa o acopere intr un mod dăunător.

Sunt o fiara fina si feroce Calca ma pe coada sa te calc pe cap

Mi as lua zilele azi  Dar e și mâine o zi

life is like a box of chocolates you never know what you're going to get 

Ești ca o rana peste care a crescut crusta Si care În curând va fi absorbita de vindecare

Ori de câte ori vreau Pot sa ma întorc printre stele Am toată libertatea 

Nimic nu e la fel de dulce ca lucrurile pe care le am pierdut

Sentimentele se construiesc în timp Am ajuns în punctul în care ți as da un organ din corpul meu  Insa iubirea nu mai e de ajuns Si nici faptul ca ti am primit organele La un moment dat  După ce m am destrămat, mi am cusut organele Înapoi între ele A fost greu, cumplit Însă toate trec Viata e grea Dar trece

nimic nu e la fel de dulce  ca lucrurile pe care le am pierdut  sentimentele se construiesc în timp am ajuns în punctul în care ți as da un organ din corpul meu  insa iubirea nu mai e de ajuns si nici faptul ca ti am primit organele la un moment dat  am ajuns la capat  la capătul puterilor  după ce m am destrămat,  mi am cusut organele inapoi între ele a fost greu, cumplit insă toate trec viata e grea dar trece

O sa va chem intr o zi La înmormântarea aia culturala de care va tot zic de o vreme Cu flori Cu plante verzi Cu plante curgătoare Cu tablouri abstracte Totul colorat În aer liber Cu minimal techno pe fundal O atmosfera foarte chill Versuri și inside jokes Vreau sa duc înmormântările la alt nivel Un nivel la care nu poți veni îmbrăcat oricum în negru Ducem cultura la un alt nivel  Facem un runway show între timp Doar pantofi scumpi  Eleganta  La final se beau cocktailuri fine Cu aspect foarte estetic Ceva demn de story Lumanari parfumate Organice Altfel nu accept, nu vreau sa faceți cancer  Undeva intr o clepsidra O parte din mine făcută cenușă Reprezentând prin propria mi ființă trecerea timpului  Si masura acestuia  Poze  Neapărat poze Si acolo și din trecut Amintiri  Un cavou la bellu Festival Si o capela prin care mortii se ridica la cer

O colecție de oase impachetata în piele Cel mai tare model

E al dracului de greu cu noile începuturi pana iti găsești niște visuri noi, pana iti făcu niște planuri ca să ai pentru ce sa trăiești Si zisese ca ma las de festivaluri, de distracții, ca ma cumintesc la facultate. Și care mai e fericirea????? Sa stai în casa ca o planta de apartament.

How to disapear completely Strutocamila Șobolan spațial Șobolani interiori Patiseria satanica asmodeus gogosi cu flăcări și merdenele cu durere  Amintiri cu spume Ris cu spume Faci bau Faci poc Ultimul ajutor Cine v a lucrat aici Adica cum? Ma duc sa fac infarct sa dau cu barbita de asfalt sa ma duc dreq La mall sa dau cu barbita de scările rulante Sloboz la tava Sloboz de capra Sa dea și el o cârja  Fiți ar lache ul de ris ultimul lache Dinozaur castrat Dinozaur antisocial Turbish Bagi o voma puternica Cel mai puternic print din bucuresti Cel mai pucernic print sibian Cei mai fermecători prinți celești Cine îndrăznește sa l cheme pe stăpânul stăpânilor Pe creatorul întunericului  Pe shogunul durerii acuuuum? Mumia noastră Trage sicriu pe tn ca te răcești Sus osemintele ridicați racla Ma duc la bellu sa ma bag în racla Mi a patinat creierul Ma bag în criptă Petarda mea preferata  Ești petarda rau Ai grija zina mea am crezut ca ai pățit ceva Cafelutsa și scandal Un sc...

Cred ca mi l doresc mai mult ca niciodată Însă nu mereu primim ce dorim

Momentul ala când Cauți motivația Printre liniile internetului  Pe drumul aspru către stele Nu mai înțelegi pe care cale te aflii Si poate Nici nu trebuie  Setea de cunoaștere Te împinge sa dai un nume  Locului în care e acum existenta ta.  E un sentiment bun Ca o adiere calda de vânt Intr o seara la vara La un apus portocaliu.  Parca ești prins de mana  Cu notele muzicale Din piesele techno pe care le pui pe repeat S au transformat în prietenii tai Si nu mai ești un om singur  Ai plante acasă Care așteaptă sa le torni apa Fără tine ele devin doar praf și moarte.  Existenta ta e ceruta aici.  Ai o colecție mentala de visuri Pe care vrei sa le vezi transformate în realitate  Palpabile ca organele din subsolul facultății de medicina.  Ai intrat în hora N ai decât sa joci Cu apusurile rasariturile muzica și frumosul Care sare în sufletul tau din orice colt Oare ce viata au alți oameni acasă? Ai fost vai de morții tai Dar acum ești pe d...

Ești verișorul meu dulce pudrat te ador din tot sufletul meu făurit din sentimente și scântei😩🙂😩😩

Am întins mâna și ziua aceea devenise atat de îndepărtată, încât n am mai recunoscut o decât ca pe un satelit artificial, ca pe o luna, ce gravitează undeva în jurul vieții mele, departe 

Dacă n as mai vomita  Oare asta e linia de telegraf Care unește (doua) suflete?  Scriu poezie de mult Fiecare poem e pentru mine un organ pluricelular Le mângâi tesutul

Sufăr de singurătate din toate părțile De când ma știu am plâns după oameni  Mi am dorit sa i am lângă mine  N au venit de tot niciodată  Simt ca mor încet și incert  Mi as fi dorit sa mor repede și sigur.  Îmi vine sa mor cu fiecare ființă în care ni pot avea încredere  Urlu în camera mea goala Gem ca un câine Lăsat afara în frig  Oare ce rost mai are când totul e în zadar Când Luminița de la capătul tunelului ori s a stins Ori e mult prea departe ca să o mai zărești Când te simți bun de nimic Si prea diferit de ceilalți  Ce sens mai are sa exiști? Succesul e sa ții același om de mana În fiecare zi.

O cărămidă buna n am și eu la temelia asta proasta 

Dacă ma acopăr de oglinzi o sa pot ascunde suferință? Și s o uit acolo, sa nu mai știu unde am pus o

Intr o dimineața vrei sa schimbi pansamentul Îl desfaci pe cel vechi Dar rana a dispărut Nu mai e acolo.  Degeaba ti prinzi dorințe de stele cazatoare Ma duc sa spal treptele bisericii cu lacrimi amare și fierbinți  Dar de ce sa plângi Când mai ai ferestre Si raze de lumina?

Nicăieri nu ma simt mai acasă decât în orașul asta Parca și păsările de pe cer au crescut la mine în curte Parca sunt intr o călătorie afrodiziaca  În căutarea celor mai rare, speciale condimente  Uneori mi e frica sa nu mi ia cineva Brașovul  Orașul acesta plin de culoare Plin de trăire Din care am luat atâta sentiment  Mi e frica sa nu dispară Brașovul 

Ce m as fi făcut dacă n ar mai fi venit primăvară?  Nu vom știi niciodată. E mai bine asa.

Dați mi aripi sa pot sa mi zbor din corp Fluturii se rup din vase cu flori. Eu ce sa mai rup din mine?  Take me home, just, take me home Anywhere I felt like home lately.  Pe cate clape pe care nu le aude nimeni sa mai calc? Pe câte cioburi sa mai pășesc în picioarele goale?  Câte cioburi sa mai sparg din sufletul meu? Ca sa calci pe ele Ca sa ma observi Ca sa ți îndrepți atenția asupra mea? Ce sa mai fac ca să ma vezi? Sunt invizibila? Sunt prea puțin?  Cat sa mai rup din mine ca sa mi fie bine?  Orice as spune arata inutil. Ma simt a nimănui.  Pot sa mi pun flori in suflet  Îmi pot pune mărăcini  Spini Pot sa l las în bălți de sânge Tot nu e de ajuns ca să ma vezi. Moare înecat în venin Sugrumat de un șarpe lung și subțire.  Cat sa mai rup? Pana dispar? Si, oare, atunci, absenta mea iti va atrage atenția? Sa rup pana nu mai rămân nimic? Sau nici asta n ar fi de ajuns pentru tine?  De ce singuri pe lume când suntem atatia oameni pe plan...

Azi pare cerul mai înalt Dar și durerea  Mai ascuțită 

Ce bine e în sânul casei tale

Tu vii ca o pasare rosie Îmi așterni răsăritul La ferestra inimii Prin vase îmi curg Fiori străvezii Si flori volatile

Ești mai tare decât crezi!

Când tu ești soarele Radiezi lumina Nici noaptea nu mai intrii In intuneric  Dragostea face minuni Bubele sunt grele, dar trec Fluturii n au bube

Am renăscut din cețuri stratificate  În aerul înghețat parfum cu arome suave

Ce ne mai place sa ne îndrăgostim sa mor Intr o zi o sa ma fac lumina Doar lumina Poate transcede pana la fericiri cu aripi fine  Mi am adus aminte Ca viata Se trăiește în culori Si sufletul nu are  Rădăcini Doar aripi.

Si vine o săptămână noua Si imi e frica Cine mai sunt, m am destrămat Cum poți sa zici ca suntem împreună Când stam mai mult separat? Si când totul e oferit Cu porția.  Parca îmi duc pasii prin vid Si ma rostogolesc în gol  Găsesc scuze pentru neajunsuri  Pentru care eu n am nicio vina  Plang la un fruct mort.

Mai bine prin biblioteci calde Decât prin suflete reci.

Fa ma doamne lumina Sa pot mângâia florile dimineața Fa ma culoare La apus și răsărit Fa ma prajitura  Intr o vitrina glossy Fa ma floare doamne  Sa rasar iar și iar Chiar și floare de mucegai Numai floare sa fiu Sa pot inflori Chiar și în cele mai toxice condiții Fa ma doamne fluture Cu aripi de înger Fa ma doamne înger Cu aripi de fluture Si da mi  O gradina cu flori de care sa am grija Fa ma doamne abur Sa ies din cafea

Intr o relație  Cu o singura parte care oferă Am învățat sa îmbrățișez calorifere Ca sa pot primi Ceea ce dau si eu.

N as fi crezut ca mai am in mine Pomi verzi cu flori Magnolii imbobocite Ca îmi mai poate inflori inima În felul în care o face azi.

N as fi crezut ca mai am in mine Pomi verzi cu flori Magnolii imbobocite Ca îmi mai poate inflori inima În felul în care o face azi.

N are nimeni o reteta la relații ca să știu dacă am pus vreun ingredient greșit? Probabil am pus prea multa inima Doamne dumnezeule

Nu ma rupeți de acasa!  Plantați ma intr un ghiveci, la geam Sa vina la mine țânțari cu fuste roz de tulle Dar nu ma luați de acasa Vreau sa rămân aici.

Voiam sa construiesc imperii Cu un om care n a făcut o omleta la viata lui.  Doamne săracilor. Sa ma las de iubit ca nu mi face bine.

Aștept ultimul autobuz  Sa ma duca acolo unde au flori și soare Acolo unde sufletul nu cunoaște  Ce inseamn a fi strivit Unde nu s au văzut lacrimi niciodată  Mi ar plăcea ca aici măcar  Sa rasa flori din lacrimile care mi cad Când stau pe banca sub cer Si plang cât ma tine pachetul de servetele  În ziua de azi costa Sa ți poți șterge lacrimile  Mai duc scările undeva?

Denota ca respir frumusețe. Înseamnă că sunt vie Oferă cât simți ca ai primit 

Ce am fi fost dacă n am fi putut lua tot molozul sa creștem din el flori? Ce am fi fost dacă nu ne am fi crăpat sa poată trece prin noi lumina?

Îmi indrept pasii simandicosi de pisica spre usa Renunțarea e mereu în coșul din colt, o poți lua oricând vrei Mi as face corpul din substanțe efervescente Sa ma dizolv într o ceasca cu apa

Si vine o săptămână noua Si imi e frica Cine mai sunt, m am destrămat Cum poți sa zici ca suntem împreună Când stam mai mult separat? Si când totul e oferit Cu porția.  Parca îmi duc pasii prin vid Si ma rostogolesc în gol  Găsesc scuze pentru neajunsuri  Pentru care eu n am nicio vina  Plang la un fruct mort.  Dacă as avea mai multe inimi,  Le as da pe toate la donații de organe.

Exista soluții pe lumea asta Si putem trai și povesti frumoase

Si cadavrele se vindeca Le înghite pământul Se fac pământ

N am chef sa ne întâlnim la mijlocul superficialitatii

Organismul meu este foarte dragut Celulele mele sunt foarte drăguțe și foarte frumoase de o diversitate vasta Sunt superbe

Aveai iz de familie Când pleci mi ar plăcea sa nu ma rănești Sa închizi usa după tine și apoi sa te prefaci volatil Sa dispari din viata mea fără urma Evaporarea ta mi ar aduce multă liniște Mulțumesc anticipat  Am încercat sa fac tot felul de lucruri ca să te elimin de tot Nu cred ca am reușit încă În seri obosite îmi mai sare gândul la amintiri proaste Pana și retenția de apa e mai simplu de eliminat  Decât petele din memorie  M am schimbat atat de mult încât  Viata pe care mi o doream Pe care chiar am obținut o A ajuns sa ma încurce în loc sa ma facă fericita Sa mi crape mâinile de stres Si nici nu stiu măcar  Ce viata mi as mai dori  Ma strâng de gat toate obiectele din jurul meu Nu mai suport toate lucrurile din casa Toate culorile Toate formele, clădiri, oameni, obiecte inutile Ne complicam viata prea mult Pana la urma nu avem nevoie de nimic pentru a trai bine Pentru a fi fericiți  Mai am un pas ma duc la mănăstire ma călugăresc 

As fi cea mai incantata  Sa nu aud nimic de tine Deloc Nimic Sa nu ajungă la mine niciun fel de informație care sa te conțină  Mi ar plăcea sa pleci Sa eliberezi locul pe care l ocupi  Ampulea din mintea mea  Ai devenit o informație diforma  Care ma mai sâcâie din când în gand  Adevărul e ca ma gândesc prea mult la tine Însă vreau sa fii inexistent în realitatea mea palpabila din exterior.

Mi ar fi plăcut sa vin în fata ta ca o femeie colorata Plina de vitalitate De farmec, de sclipire Nu ca un cadavru stafidit  Un corp incolor insipid Lipsit de energie  Ma făceai sa ma simt ca un om rau Mi am dat seama intr o dimineața Oamenii rai nu cresc flori în casă Florile nu supraviețuiesc la oamenii rai Cum sa fiu un om rau Când lângă patul meu cresc asa de multe flori in ghiveci și le merge atat de bine? Cum sa fiu un om rau când nimeni altcineva nu are ce sa mi comenteze inafara de tine?

Ideea e sa reziști tentației De a face ceva Si in timp devine mai ușor  Doamne nu cred ca o sa ajung niciodată  La capătul perfecțiunii Sa ma pot declara un om perfect Si un om perfect vindecat E o munca constanta nelipsita de progrese Însă linia de finish ideala Exista doar în imaginatie Ea nu va putea fi niciodată atinsa real

Mai știi? Erau și atunci zile ploioase Dar picăturile curgeau din ochii tai.  La biserica baga morții sub scara Ca sa poată urca la ceruri mai usor

Cumpăr conexiuni cu oamenii.

Mai exista fericire pe partea cealaltă a tristeții?

Mi as fi dorit sa am spărturi Prin care sa intre doar lumina Si dumnezei cu voal roz  Ma mai treci o tura prin copilărie înainte sa inchid ochii la final? Te rog baga mana Scoate mi organele Si da le mai departe Nu ti fie frica  Mai treci o data pragul compromisului  Asta e prețul pe care îl plătim amândoi Pentru ca n am știut sa apreciem ce aveam

Doi copii fericiți Pe o plaja La răsărit  Tinandu se de mana, privind apa colorata  Vreau sa fiu tratata ca un om Nu ca o boala vie.

Mai are vreun sens sa cauți în praf pulberi de diamant cu ochii miopi?  Prind fluturi în pânze de păianjeni

M am dus azi pe pod Sa plang morți artificiali la un apus de lumina Si m am întors înapoi pe pod călcând pe cioburi Dar de data asta nu mai eram desculță  Vând insomnii și Cumpăr conexiune umana Era cam târziu Departe părea colorat Eu n o sa ți scriu M am supărat. Am devenit copilul meu Din celulele mele plăpânde Blânde.

E dureros sa primești ceva ce n ai avut niciodata Ce ti ar fi fost la fel de viral ca aerul

Ce mi place ca dimineața se aud prăjituricile astea cântătoare  Gugustiuci păsărei  Pescăruși mierle rândunele Ciori  Canta soarele

Ce mai faci Cum desfaci Mai înțelegi ce legi aici Cum le faci Cum le pui  Aveam fluturi în cap Si molii sub gene Lângă ochi mi au crescut petale de nalbă  Eram copil Aveam aripi Si creșteam flori în inima  De ce oamenilor nu le cresc flori?  A întrebat copilul  Florile cresc pe morminte  Cu o floare nu se face dragoste  Sanii mei acoperiți cu dantela se aflau în libera cădere 

Ma iubesc cu pereții Cu razele de soare la apus Cu umbrele de sus  Suntem copii Care ne cautam toată viata părinții  Copiii nu m au iubit niciodată Am ajuns ca un elefăntel Legat de picior Cu scaunul

Cu forte extrem de proaspete o sa ma întorc  Ca și cum n as fi dispărut niciodată în desert Ca și cum m ar fi purificat lumina solara imaculata Ca și cum viata ar fi o iubire O bucurie Un mister extatic continuu

Ne am topit unul în sângele celuilalt  Intr o îmbrățișare din care nu ne mai distingem

Mi se pare ca sunt un mort intr o stare pura Un mort încă viu Însă inert.

I as fi putut spune atunci în acea iarna Te iubesc cu tot trupul Cu toată ființa și n as mai vrea sa pleci de lângă mine Te iubesc orbește  Cu toată nebunia Te iubesc cu fiecare celula din compoziția mea Cu fiecare particula a corpului meu incandescent Nu pot suporta sa mai fim separați  Dar vara m a făcut sa suport Sa încep și sa uit Sa încep sa ma vindec  Sa mi ocrotesc mintea și trupul Ca pe ultimul animal dintr o specie pe cale de dispariție Sa ma refac Sa ma feresc de descompunerea macabra a întunericului iubirii M am desprins de un loc imund Fără de care altădată n as fi crezut ca pot supraviețui  M am tarat prin negura propriei mele evitări Am fugit de oameni ca dracul de tămâie  Sa nu cumva sa ii privesc vreodată în ochi Când asta era de fapt tot ce aveam nevoie Când asta ar fi fost salvarea mea în tot acest timp Un om în ai cărui ochi sa mi oglindesc sufletul Un om în care sa mi scurg cutremurul din vene  Am întâlnit oameni care  În trei ore M...

Vara e grea Îmi curg perle din ochi Tu nu ma vezi ca sunt pe moarte?

Împărțeam o depresie cum împărțeam o ciocolata în bucatele  Nu poți sa mai lipești cioburile  Si sa te aștepți la un întreg unitar pur  Nu poți smulge aripi Si sa speri ca ramai cu îngeri diafani  Mi am pus sufletul pe tava N am știut ca e tava pe care se taie adânc Cu bisturiul 

Mai exista fericire pe partea cealaltă a tristeții?

Te rog Omoară ma Doar asa mai pot creste flori din mine.  Cu tine Nimic nu mai are sens Totul e fără rost Eu viata mea planeta toată  Ma simt greșită fundamental Ma simt absolut lipsita de valoare Sa taci pe veci Existenta ta face zgomot urat pe care nu l pot suporta  Aici îmi aduc aminte mai puține lucruri de tine Asta nu înseamnă  Ca am uitat În camera aia impregnata de prezenta ta Nu vreau sa ma mai întorc niciodată.  Tu nu știi Cum e sa te lase toți  A nimănui Cum e sa simți ca  Nimeni nu te poate înțelege  Ca urla toți la tine  Aduna te Tot singur, tot tu pe tine Când ești făcut mormane de bucăți  Mormane de nisip.

Nu poți sa mai lipești cioburile Te aștept pe scari la apus

Niciodată nu mi am dat voie Am crezut ca nu sunt suficienta Dar sunt.

Prin mine curge viata în sensul acelor de ceasornic Ma înec in valuri de dor Eu sunt frumoasa din cimitire Mi as dori sa mi îngrop dorul tau

Stiu ca e el atunci când Ma ia in brate și simt cum mi se topesc creierii Știu ca e al atunci când  Îl ating și nu mi mai pot dezlipi mamaie pe ființa lui calda Ma faci sa trăiesc, nu doar sa exist

Mi as fi dorit sa fiu înger Să împrăștii lumina Să ofer iubire N am vrut sa fac rău nimănui  Niciodată  Mi am dorit sa fiu iubita E tot ce am dorit.

Poezia e a pictat un tablou fara culori E a crea folosindu te de ce ai

Toate încercările și sfortarile mele-decapitate

Am iubit o foarte mult Inimioara mea are 4 camere În doua stătea ea.

Cantarul devenise  singurul instrumentul prin care Credeam ca îmi pot auzi corpul Prin care credeam ca puteam comunica cu corpul meu

Mai am flori plante grădini fructe raze de soare animale păsări găini fluturi Si toată frumusețea e a mea

Nu pot fi doar suflet? E foarte greu sa fii și corp. Nu m am saturat și eu sa ma lupt constant împotriva propriului meu organism??  Eu am devenit propria mea boala autoimuna  Autodistructiva

Mi am dorit sa fiu soare sa pot oferi doar lumină Mi am dorit sa fiu înger Din toată durerea mea Sa pot sa las ceva bun  Mi am dorit sa fiu soare Sa nasc lumina peste intuneric

Astăzi nu ma simt poem Astăzi ma simt o proza scrisa prost Si nu înțelege nimeni cât e de important Ca templul în care locuiesc o ia la vale Si tot ce am șlefuit din el 5 ani de zile Si cât m am chinuit o viata Se șterge câte puțin în fiecare zi Azi vreau sa plang un șir de lacrimi Nu ma mai simt poem  Azi vreau sa ma prefac ca sunt copil Si sa ma bucur intr un magazin de jucăriile de altadata

Azi vreau sa fiu floare Care se ofilește la final de toamna  Fericirea e o molie în întuneric  Vreau sa fiu o raza de soare intr un loc în care Oamenii își percep frumusețea prezentei unul altuia  Fericirea mea e un fluture mort în lumina sticloasa a zăpezii Sunt un corp care începe sa se descompună În fiecare zi