I as fi putut spune atunci în acea iarna
Te iubesc cu tot trupul
Cu toată ființa și n as mai vrea sa pleci de lângă mine
Te iubesc orbește
Cu toată nebunia
Te iubesc cu fiecare celula din compoziția mea
Cu fiecare particula a corpului meu incandescent
Nu pot suporta sa mai fim separați
Dar vara m a făcut sa suport
Sa încep și sa uit
Sa încep sa ma vindec
Sa mi ocrotesc mintea și trupul
Ca pe ultimul animal dintr o specie pe cale de dispariție
Sa ma refac
Sa ma feresc de descompunerea macabra a întunericului iubirii
M am desprins de un loc imund
Fără de care altădată n as fi crezut ca pot supraviețui
M am tarat prin negura propriei mele evitări
Am fugit de oameni ca dracul de tămâie
Sa nu cumva sa ii privesc vreodată în ochi
Când asta era de fapt tot ce aveam nevoie
Când asta ar fi fost salvarea mea în tot acest timp
Un om în ai cărui ochi sa mi oglindesc sufletul
Un om în care sa mi scurg cutremurul din vene
Am întâlnit oameni care
În trei ore
Mi au oferit mai mult decât alții în luni de zile
Mi au dat darul lor
Si la plecare m au lăsat alt om
Încep o viata noua
Departe de ce am cunoscut pana acum
De cercul in care am fost închisă
De cercul deschis din care nu puteam pași inafara
Din cercul strâns deschis închis
Cred în puterea de regenerare a sufletului
Când ieși dintr un paradis strans deschis
Si reușești sa privești oamenii în ochi
Fără sa ma fugi
Fără sa te mai ascunzi la kilometri distanta
Toată viata am fugit de oameni
Toată viata i am evitat
Si a fost cel mai mare rau
Mai ia ma de mana
Sa ne disipam amandoi pana la moarte.
Mai vreau doar o gura din otrava ta
Pune mi flori în par și lasă ma sa mor
Sa ma sting
Doar atunci când nu va mai rămâne nimic frumos pe lume
Sunt încă vie
Încă trăiesc
Sacrifica mi zilele când voi rămâne fără culori
Comentarii
Trimiteți un comentariu