Început de sfârșit

Dați mi aripi sa pot sa mi zbor din corp

Fluturii se rup din vase cu flori.

Eu ce sa mai rup din mine? 

Take me home,

just, take me home

Anywhere I felt like home lately. 

Pe cate clape pe care nu le aude nimeni sa mai calc?

Pe câte cioburi sa mai pășesc în picioarele goale? 

Câte cioburi sa mai sparg din sufletul meu?

Ca sa calci pe ele

Ca sa ma observi

Ca sa ți îndrepți atenția asupra mea?

Ce sa mai fac ca să ma vezi?

Sunt invizibila?

Sunt prea puțin? 

Cat sa mai rup din mine

ca sa mi fie bine? 

Orice as spune arata inutil.

Ma simt a nimănui. 

Pot sa mi pun flori in suflet 

Îmi pot pune mărăcini 

Spini

Pot sa l las în bălți de sânge

Tot nu e de ajuns ca să ma vezi.

Moare înecat în venin

Sugrumat de un șarpe lung și subțire. 

Cat sa mai rup?

Pana dispar?

Si, oare, atunci, absenta mea iti va atrage atenția?

Sa rup pana nu mai rămân nimic?

Sau nici asta n ar fi de ajuns pentru tine? 

De ce singuri pe lume când suntem atatia oameni pe planeta asta?

De ce tot singuri fiecare?

De ce nu putem sta impreuna?

Si, poate, nu toți sunt singuri ca mine

Dar simt ca m au lăsat singura

Între atâtea existente sufletești

Am rămas doar eu

Cu mine și cu absenta ta. 

Cat sa ma mai rog sa mi doriți prezenta?

Când voi nu ma vreti

Când orice simt pentru voi e luat peste picior

Si orice "mi e dor de tine"

Rămâne fără răspuns. 

Sa mi rup și ultimele fărâme din ființă mea

Sa le arunc în valurile marii

Sa ma las sa dispar de tot 

Complet

Căci poate doar atunci când o sa dispar

Voi ajunge sa fiu completa. 

Poate fata de mine iti place sa fii doar absent.

Sau turist de ocazie.

Si știi ca

Nu poți sa mi vindeci rănile

Pe care tot tu mi le ai făcut. 

Am porțelan în nări 

Si prin căile respiratorii.

Ma uit înapoi.

Eram doar eu.

Mereu am fost doar eu.

Chiar și în acele momente când pretindeai ca ești cu mine.

Îmi purtam cei doi pași

Prin locuri în care as fi vrut sa fim în doi. 

Ma iau în brate tot eu

În momente în care as fi vrut sa ma iai tu în ale tale. 

Lumina nu mai e de folos.

Am văzut tot ce se poate vedea. 

Am gauri în suflet.

Lumina nu mai e de folos,

îmi trece prin ele. 

Toți iti promit lucruri frumoase.

Sunt doar himere.

Toți iti promit ca vor fi acolo.

E doar un fel de a spune. 

Nu putem vorbi despre lumina sufletului meu.

Sufletul meu e spart.

Nu mai luminează.

Intr o lume plina de oameni reci

Mi a fost extrem de frig

Am sperat sa mi poți tine de cald. 

As vrea sa ma ridic de jos.

Îmi bubuie creierii.

Nu ma mai pot ridica. 

Pentru tine eu nici nu exist. 

Cat sa mai 

rupi

Din mine?

Unul dintre noi trebuie sa dispară. 

https://open.spotify.com/track/4YCGF2p3fmipOp9JnuzlOy?si=gYuBhbG8QIelgWG2arp9cA&utm_source=copy-link